Româncele preferă nașterea prin cezariană. Medicii spun că cea naturală e mai puțin riscantă
România se află pe locul al treilea în Europa în privinţa naşterilor prin cezariană – iar asta deşi cea mai puţin riscantă metodă de a-ţi aduce copilul pe lume este cea naturală.
În spitalele noastre, se fac anual peste 70.000 de operaţii „la cerere”, fără ca mama sau bebeluşul să aibă afecţiuni care s-ar agrava, în cazul naşterii normale.
Este o practică nefericită, spun medicii. În spate stau multe mituri şi temeri ale viitoarelor mame, pe care puţini doctori au timp să le clarifice.
Mai sunt doar câteva ore până când Mihaela îşi va cunoaşte fetiţa. Are 28 de ani şi a dus sarcina până acum fără probleme.
Reporter: „Când aţi decis modul în care veţi naşte?”
Mihaela Niculae: „De la început, din cauza fricii. Mi-e foarte frică de naşterea normală şi am decis, împreună cu doctorul, să nasc prin cezariană. Mama m-a născut natural. S-a chinuit, asta mi-a spus. Şi m-a speriat şi mai rău!”
În anii 70, vârsta medie la care româncele aveau primul copil era 22 de ani. Regula generală era naşterea naturală, fără controlul durerilor. Gravidele luau acest lucru ca atare. În prezent, schimbările în societate şi aplecarea spre carieră au ridicat această vârstă la 27 de ani. S-au activat, astfel, şi întrebări la care gravidele caută răspuns.
Din nefericire, întreabă, de multe ori, pe cine nu trebuie. Viitoarea mama citeşte, de pildă, că orice femeie mignonă, cu bazinul îngust, va ajunge tot la bisturiu, după un travaliu interminabil. Este un mit, spun medicii; acest scenariu dramatic nu e o certitudine şi, în plus, acum există anestezia epidurală, care alină o bună parte din dureri.
Dr. Matei Alexandru, medic primar Obstretică-Ginecologie: „Toate sarcinile încercam să le ducem spre o naştere pe cale naturală, este prima opţiune. Când avem un bazin strâmtat, e posibil ca un copil mic să poată trece prin canalul de naştere, dar asta presupune proba de travaliu.”
Doar dacă în câteva ore bebeluşul nu progresează, viitoarea mămica e dusă în sala de operaţie. Medicii spun că merită să încerci, pentru că naşterea normală înseamnă manevre mai puţin invazive pentru mama şi bebeluş, faţă de cezariană. Plus recuperare şi alăptare mai rapide – imediat sau în câteva ore, după expulzie.
Există, ce-i drept, contraindicaţii absolute pentru naşterea normală: dacă mama are miopie, hipertensiune, diabet, obezitate sau infecţii intime sau dacă bebeluşul are probleme. În aceste situaţii, cezariana nu e o tragedie, ci o realitate pentru care gravidă trebuie să se pregătească.
Bebeluşul Loredanei, de pildă, nu s-a întors în poziţia bună pentru naşterea naturală.
Loredana Carstian: „Mama mea a născut natural. Am prietene care au născut şi prin cezariană, şi natural. Tocmai de asta m-am gândit să nasc natural. Dar dacă situaţia a fost de aşa natură, am ajuns aici. Dată fiind situaţia, n-aş vrea să risc. Ştiu aşa, în mare, ce înseamnă o anestezie şi îmi doresc să mă ridic cât mai repede. O să fac tot posibilul să mă ridic cât mai repede.”
Cezariana este cea mai amplă intervenţie chirurgicală abdominală. O echipă bună va şti să controleze fiecare pas, inclusiv riscul de infecţie = un risc pe care nu merită totuşi să ţi-l asumi „la cerere”.
Dr. Matei Alexandru, medic primar Obstretică-Ginecologie: „Pacienta scapă de durerile naşterii, dar chiar dacă se administrează diverse medicamente. Tot este un disconfort şi necesită o supraveghere de mai lungă durată în compartimentul de terapie intensivă.”
Refacerea lăuzei e inevitabil mai lentă, lactaţia se instalează mai târziu, iar depresia post-partum apare mai uşor, din cauza apropierii fizice mai dificile cu nou-născutul.
Să păstrăm aşadar lucrurile cât mai simple. Carmen a născut natural al patrulea copil. Prima oară, acum 12 ani, a fost luată pe nepregătite.
Carmen Avramescu: „Deja de la fiecare naştere încolo am căpătat experienţă.”
Reporter: „O teamă, o angoasă mai există înainte?”
Carmen Avramescu: „Există emoţie la fiecare naştere, poate să fie a zecea!”
Acum şi-a adus pe lume fetiţa după un travaliu de patru ore. E un final fericit, la care contribuie comunicarea cu doctorul, informarea din surse sigure, dar şi respectul gravidei faţă de limitele şi nevoile propriului corp.